„Scrisoare deschisă” către viitorii sinucigași

Dragi viitori sinucigași,

 

Vă scriu rândurile de mai jos pentru a vă aduce la cunoștință ce înseamnă pentru ceilalți ceea ce faceți voi. Pentru început, vreau să vă spun că știu cum e să ai un apropiat care s-a sinucis. Cazul meu este unul mai special, pentru că în anul 2003, prin aprilie, tatăl meu a ales să-și pună capăt zilelor, aruncându-se de la etajul 4 al apartamentului în care locuiam la vremea aceea. A murit pe loc, fără nicio șansă.

Pentru el a fost ușor, pentru că în numai câteva secunde a închis socotelile cu lumea reală. Pentru noi în schimb, cei care am văzut cum a căzut de la etaj, a fost groaznic. Mamei mele i-a luat ceva timp să-și revină, încă și azi se mai gândește la el și la cum ar fi fost dacă nu ar fi lăsat-o singură, deși era alcoolic și o bătea, ea tot se mai gândește cum ar fi fost totuși dacă nu ar fi ales această cale. Eu, care am învățat de-a lungul timpului să trec peste chestiile grele pe care viața ni le aduce în cale, am avut câteva luni de zile în care coșmarurile mi-au făcut nopțile grele, în care nu am putut dormi, în care m-am tot întrebat de ce a făcut asta.

Trebuie să vă spun că în cazul lui, nu este totuși o surpriză că s-a ajuns aici. Suferea de tulburări de personalitate și de schizofrenie, iar având datele astea puse pe masă, inevitabilul s-ar fi produs mai devreme sau mai târziu. Ne amenința că se va sinucide de mulți ani și până la urmă a făcut-o. Până și azi, după 11 ani de la acea imagine șocantă de-a dreptul care mi-a rămas și-mi va rămâne probabil în minte pentru tot restul vieții, de fiecare dată când aud despre o sinucidere, mă gândesc că și eu am avut parte de una în familia mea.

Dar să revenim la voi dragilor, care credeți că nu mai aveți motive să trăiți…

Care ar fi motivele pentru care voi vreți să treceți de partea cealaltă a baricadei pe care o numim în general viață? De obicei sunt câteva, generale, care țin de problemele fiecăruia. Am să vă spun ce cred eu la fiecare dintre ele, și v-aș ruga să reflectați puțin înainte de a alege să vă sinucideți.

1. Te părăsește persoana iubită. Să presupunem că ești super îndrăgostit de o persoană și acea persoană alege să te părăsească. Ăsta nu este un motiv să te sinucizi și am să-ți spun și de ce. Dacă ești bărbat, atunci află că pe planeta pământ sunt mult mai multe femei decât bărbați, deci din marea această plină de femei, sunt sigur că-ți vei găsi una care să se potrivească cu tine. Dacă ești femeie și el te părăsește, atunci nu trebuie să te sinucizi. Gândește-te doar că poate el nu a fost cel cu care trebuia să rămâi tot restul vieții, iar asta înseamnă că încă nu l-ai nimerit pe cel potrivit pentru tine, este dacă vrei un semn că trebuie să mai cauți;

2. Rămâi fără loc de muncă. Ai rămas fără loc de muncă din diverse motive. Ăsta nu este un motiv să te sinucizi. Chiar dacă ai muncit ani de zile să-ți construiești o carieră și o vezi că se duce precum o sticlă de plastic aruncată într-un râu de munte, asta nu înseamnă că socotelile tale s-au încheiat. O poți lua ca pe o oportunitate de a începe altceva, poate pe cont propriu, în care să faci în sfârșit ceea ce-ți place, fără să dai socoteală șefului tău sau poate-ți găsești un alt loc de muncă mult mai bun decât cel pe care l-ai avut. Nu ai de unde să afli toate astea dacă te sinucizi;

3. Ai presiuni mari din partea unor persoane influente. Chiar dacă ești presat de cineva important să faci lucruri pe care de obicei nu le-ai face, nu trebuie să disperi. Soluția poate veni și din alte părți, nu neapărat dintr-o sinucidere. În cazul ăsta, întreabă-ți apropiații cum ar trebui să faci și sunt sigur că se va ajunge la mal, fără să te îneci pe drum.

Poate vă întrebați, dragi sinucigași, cum văd eu sinuciderea? Ei bine, eu o văd ca pe actul suprem de lașitate. De ce să renunți la lupta, de ce să renunți la o viață care și așa, fie vorba între noi, este foarte scurtă? Imaginați-vă că după ce voi vă sinucideți, distrugeți și alte vieți o dată cu asta. Distrugeți viețile tuturor prietenilor voștri, familiei voastre, iar prețul plătit de ei este prea mare.

Din punct de vedere religios și vă spun asta pentru că poate unii dintre voi sunteți credincioși, nu de puține ori am văzut că se obișnuiește ca pe biletele de adio să apară pe acolo un „Doamne iartă-mă!”, biserica nu consideră că sinuciderea face parte din cursul normal al vieții. Drept urmare, slujba voastră va fi făcută undeva în afara bisericii, iar Dumnezeu nu vă vede cu ochi prea buni. La mormântul vostru va fi o cruce amărâtă, care va șterge tot ceea ce ați făcut voi bun în viața voastră. Sunt sigur că mulți dintre voi ați ajutat pe alții, ați făcut lucruri bune, ați fost prieteni buni, copii cuminți. Astea dispar o dată cu sinuciderea voastră și nu cred că meritați asta.

Nu există probleme pe lumea asta care să nu poată fi rezolvate, indiferent care ar fi ele. Cum eu am putut trece peste o sinucidere în familia mea, ceea ce nu vă doresc și vouă, și voi puteți trece peste o despărțire, o concediere sau mai știu eu ce probleme ați considera voi că aveți. De fiecare dată când vă gândiți să vă sinucideți, gândiți-vă puțin la cei din jurul vostru, gândiți-vă puțin la ce probleme au alții și veți vedea că problemele voastre nu sunt chiar atât de grave.

Sunt oameni care sunt paralizați și stau într-un scaun cu rotile tot restul vieții, sunt oameni orbi care aleg să-și trăiască viața într-un întuneric negru, sunt oameni surzi care nu au auzit vreodată cum sună vreo melodie, și totuși, toți aleg să meargă mai departe. Gândiți-vă puțin la ei înainte.

În încheiere, aș vrea să vă spun că dacă după toate astea alegeți să mergeți până la capăt, măcar nu luați și alte vieți nevinovate cu voi, așa cum a făcut băiatul ăsta. Imaginați-vă că în mașina aceea, ar fi fost familia voastră.

 

Cu drag,

 

Daniel


Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments

3 thoughts on “„Scrisoare deschisă” către viitorii sinucigași

  1. Neydamn

    Prietene ai toate respectele mele. Tot ce ai scris este adevărat și pot să spun că mi se confirmă o teorie. Oamenii de caracter ce cunosc greutățile vieții prea devreme se simt, se știu iar cuvintele spuse au o alta greutate.

    Ma bucur enorm ca te-am întâlnit și știi cum, ia-ți mireasă ziua bună happy

    1. Papen Post author

      Și eu mă bucur că ne-am întâlnit happy

  2. Lospa

    Da, asa e! Uite dovada vie, tu, dupa 11 ani, bravo frate! Putea sa intre intr-un pod, ceva. Dar el a intrat ca retardatu’ si a ucis o familie intreaga. Toate astea pentru una care nu-l merita.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.