Remediu pentru suflet

Oamenii suferă. Există momente în viața fiecăruia dintre noi în care ne doare sufletul și suferim. Motivele pot fi diverse, de la moartea cuiva drag și până la despărțirea de persoana iubită. Și atunci crezi că toate s-au năruit, că ai avut ghinion, că de ce tocmai ție ți se întâmplă asemenea lucruri pentru că nu meriți.

Dacă stau bine să mă gândesc, trecem prin momentele astea negreșit, nimeni nu scapă, precum nimeni nu va scăpa viu din această viață. Nu vreau să te întristez, este doar o realitate pe care uneori refuzăm să o acceptăm. Și totuși suntem construiți în așa fel încât putem trece peste astfel de situații.

Nu știu câți dintre voi aveți un animal de companie, indiferent de ce ar fi, câine, pisică, papagal, nu contează. Ajung la un moment dat să ți se bage pe sub piele și să le consideri adevărați membri ai familiei. Te iubesc necondiționat, se bucură, se întristează, căci au și ele, animalele, problemele lor. Vă spun una despre bullterrierul meu azi, una care pe mine m-a lăsat pe gânduri.

La sfârșitul lunii martie ma ajuns pe acasă și în fiecare seară, negreșit, Freddy al meu a dormit cu mine în pat. Se înghesuie de fiecare dată în mine de parcă ar vrea să ne încălzim reciproc. Și acum, la 12 ani, este la fel de energic ca atunci când era abia un mic purcel care nu știa decât să se joace și să roadă chestii.

Când era mic rodea cam tot ce-i ieșea în cale. Mi-a făcut un lucru la un moment dat, care m-a făcut să văd că de fapt îi plăcea să se alinte. Seara, când mergeam la culcare (el avea vreo 6 luni) eu mă puneam în pat, iar el venea la marginea patului și își punea botul lui de porc pe pat. Dacă nu-l băgam în seamă, se urca doar cu labele din față pe pat și aștepta. Era neajutorat și prea mic ca să poată urca singur, părea că ar fi un mic Everest în fața lui. Așa că eu îi puneam mâna pe ceafă, iar el se împingea cu ceafa în palma mea până ce reușea, cu greu, să urce în pat. Asta până într-o zi…

Ne jucam în sufragerie, schimbările lui de direcție erau prea rapide pentru mine. Alerga în jurul mesei din centrul camerei, se băga pe sub scaune. La un moment dat, după ce a făcut vreo două schimbări de direcție stânga-dreapta, a sărit de parcă ar fi fost pe niște arcuri direct pe masă. Era la fel de mic, doar că forța lui și-o ținea cumva ascunsă. Am râs. Adică nu te poți urca pe un pat de 40 de centimetri, dar poți sări pe o masă de un metru? De atunci l-am lăsat în fiecare seară în pace și s-a urcat singur în pat. Când doream să mă joc cu el, îi mai puneam mâna după ceafă, mi se părea amuzant cum se prefăcea, la fel ca un adevărat fotbalist faultat în careu, că nu poate urca singur în pat.

Când am ajuns acum acasă el s-a bucurat enorm să mă vadă. De fiecare dată când intru pe ușă, începe și se învârte pe loc, apoi dă o fugă sănătoasă prin toată casă. Așa-mi arată afecțiunea pe care mi-o poartă. Într-una din seri m-am pus în pat. A venit la marginea patului, deși acum este mult mai mare decât atunci, și-a pus botul pe el, apoi și-a pus labele din față pe pat și a așteptat. Ar fi putut să urce singur dintr-o singură mișcare, dar nu a făcut-o. A așteptat până ce eu i-am pus mâna după ceafă, care acum este de trei ori cât palma mea, s-a împins în ea și s-a „chinuit” să se urce în pat.

Instantaneu mi-am adus aminte de momentele de acum 11 ani și ceva, când era mic și făcea același lucru, jucând același rol ca un actor care a câștigat cel puțin câteva premii Oscar. Apoi a venit și s-a îngrămădit iar în mine, oftând ca și cum ar fi fost foarte obosit după efortul ce-l depusese ca să ajungă până acolo.

Freddy

Câteodată animalele fac gesturi la care nu te aștepți, prin ele încercând să-ți arate că ele sunt acolo pentru tine, indiferent dacă tu ai sau nu timp pentru ele, indiferent dacă le vezi zilnic sau nu. Freddy a reușit să-mi demonstreze că indiferent de distanța pe care o avem acum între noi, el se va bucura la fel de fiecare dată când voi deschide ușa. Când am plecat în ianuarie, a stat vreo două zile foarte trist, recuperând însă în cele două săptămâni pe care le-am petrecut alături de el. El este un remediu pentru sufletul meu.


Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.