Nu vă supărați, vă plac filmele?

Am descoperit de curând un lucru pe care atunci când îl veți citi, veți rămâne muți de uimire. Veți vedea aicișa o situație reală, prin care trecem toți în fiecare zi, dar care este pierdută aproape inconștient în fața valului de informații la care suntem supuși. Să trecem la lucrurile serioase acum…

Am un slogan care în ultima vreme îmi confirmă faptul că am dreptate. Nu sunt răutăcios când spun asta, dar suntem prin firea noastră competitivi și asta ne duce la situația în care ne simțim cumva obligați să răspundem cu ceva mai bun decât interlocutorul nostru. Îți calculezi argumentele și dai în el până cade, până spune bine bă, tu ești mai frumos și mai deștept decât mine.

Sloganul despre care vă spun sună așa: fiecare cu filmul lui! De ce spun asta? Poate părea ușor deplasat, dar încercați la următoarea întâlnire cu prietenii, rudele, oricine, să observați atunci când vorbiți despre ceva, cum fiecare are propriul său film. Tu vorbești de fotbal, el se leagă de fotbalul tău, dar ajunge tot la a vorbi despre el și problemele lui, legate sau nu de fotbal. Tu vorbești de mașini și problemele tale cu mașinile, el îți va răspunde cu problemele lui despre mașini, legate de el.

Fiecare avem filmele noastre și nu ne scoate nimeni din ele. O să vă amuzați când veți vedea că este fix așa cum vă spun. Este și mai amuzant când într-o discuție la care participă trei sau patru persoane, fiecare vorbește despre problemele lui, iar dacă privești de afară, îți dai seama că discuția lor nu are niciun rost și nici o logică.

De ce oare simțim nevoia să ne lăudăm?

Facebook ar fi cel mai bun exemplu. Și eu fac asta, nu pot să o ard ipocrit să spun că ia uite-i pe ăștia ce se laudă. Bine, poate e mult spun laudă, dar de ce simțim nevoie să afle toată lumea ce am mâncat/băut/văzut/etc.? Este o nevoie a omului sau am fost spălați pe creier de așa natură încât ni se pare normal ca toată lumea să afle în orice moment ce facem? Mi s-a părut puțin ciudat când un prieten mi-a zis (deși nu-l mai văzusem de vreo 15 ani) știu tot ce ai făcut, am văzut pe facebook.

În goana asta după like-uri,share-uri și altele, ne punem viața pe tavă unor necunoscuți până la urmă. Câți dintre prietenii voștri de pe facebook sunt cunoscuți personal de voi?

da

 

Trebuie să recunosc într-un final că-mi plac filmele mele. Și vă mai dau un exemplu. Aveți un grup de prieteni în care tot timpul se spun aceleași glume, dar de fiecare dată se râde la fel. Știți glumele, știți ce urmează să spună autorul, dar tot râdeți. Pentru că din nou, fiecare e cu filmul lui. happy

 


Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments

Tagged on: , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.