Din nou…tot despre Viena

Am descoperit după încă o zi aici, că noi, românii, suntem foarte departe de orice urmă de civilizație. Bine, exagerez, suntem doar departe… happy Am să pun un clip mai jos la care vă rog să vă uitați, iar apoi să-mi spuneți când credeți voi că se va întâmpla asta și la noi?

Trecând peste dansul în stradă care pe mine a reușit să mă impresioneze grav de tot, este pentru prima dată când ajung într-un oraș și nu intru în niciun muzeu. Să ne înțelegem, nu consider că vizita la un muzeu e o pierdere de timp, însă de data asta am ales să nu mai fac asta. În schimb, am luat la pas aproape tot centrul orașului, am trecut prin toate parcurile care ne-au ieșit în cale, unul nu a scăpat. Într-unul din ele, o fetiță avea o grămadă de treabă…trebuia să facă niște ture închipuite numai de ea contra cronometru. O veți vedea în cele ce urmează în mijlocul acțiunii. Pe lângă cea mică, mai erau o mulțime de oameni care aveau tot felul de activități, de la cititul de cărți, confecționarea de copiuțe și până la mâncatul la iarbă verde sau pur și simplu, statul la soare…

Și încă nu am văzut mai nimic din ceea ce poate oferi Viena. La prânz, la o terasă, ospătarul ne-a spus bună ziua. Am zis că știe și el doar atât să spună în românește, căci în Viena sunt o mulțime de români. La sfârșit când ne pregăteam de plecare de acolo, ne-a povestit că este român, este din Oradea și e aici de 22 de ani. Se obișnuise cu austriecii, pe care-i descria ca fiind niște oameni dificili, dar s-ar fi întors azi acasă, dacă unele lucruri s-ar schimba…

Să vă mai spun că toate metrourile merg brici…mă tot gândesc că eu mă minunez de niște lucruri normale, dar care la noi lipsesc. Și uite cum austriecii scapă de o parte din stresul oferit de transportul în comun (la noi), sau de claxoanele (cred că am auzit vreo două doar) din trafic. Totul pare că se mișcă după ceas, deși sunt sigur că au și ei problemele lor, nu e chiar raiul pe pământ…

Azi după masă vin înapoi acasă. O să am un șoc la fel ca după fiecare ieșire din țară, dar îmi trece repede, nu că așa avea și altceva de ales. Până la următoarea excursie de viteză, vă las cu melodia vieții pe care am găsit-o la hotel pe televizor. Jazz-ul e viața mea cum ar veni happy

 


Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments

Tagged on: , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.