Despre Cheile Bicazului

Am descoperit o nouă formă de turism, aceea în care pleci și pe drum iei decizia unde să te oprești. Fără o rezervare de cazare în prealabil, fără a da telefoane înainte. Pleci și dacă găsești cazare bine, dacă nu, te întorci acasă dar ai rămas cu o plimbare în care ai mai văzut o parte din țară.

Destinația din acest week-end a fost undeva spre munte, căci marea e deja prea aglomerată. Întotdeauna am preferat muntele în detrimentul mării, iar week-end-ul acesta am ajuns la Cheile Bicazului. Urmând traseul pe care-l puteți vedea mai jos, am descoperit că în România, după Brașov, pe drumul către Miercurea Ciuc, sunt niște străzi care parcă sunt din alt film. Nu sunt gropi, sunt marcate regulamentar și poți merge liniștit, fără grija drumului (a gropilor).

După un drum de aproximativ 6 ore cu mașina, am ajuns la Gheorgheni și am găsit cazare la a treia încercare. La primele două pensiuni nu mai aveau camere libere. Evident că în partea aceea prețurile sunt altele, am dat pe cameră 150 de lei, în condițiile în care în mod normal, camera costa 100 de lei pe noapte. Am dat mai mult pentru că am stat într-o cameră de 5 persoane, singura disponibilă la acel moment. Drumurile de care spuneam mai sus, arată cam așa…

De la Gheorgheni am plecat a doua zi către Lacul Roșu, un lac foarte dubios, dar care arată foarte bine. Din apă ies pe alocuri trunchiuri de copac, se pare că pe vremuri acolo a fost o pădure. Lângă lac, erau câteva terase și pensiuni, nelipsitul Kürtőskalács, iar pe lac te puteai plimba cu barca. Pentru două persoane, o tură de jumătate de oră costa 15 lei.

După Lacul Roșu am plecat spre Cheile Bicazului. Auzisem doar povestiri despre drumul dintre stânci și eram curios să văd cu ochii mei despre ce e vorba. Peisajele de pe drum sunt, din nou, din alt film. Sunt sigur că în alte țări, prin munți, găsești niște peisaje minunate, dar nici cu acestea de la noi nu mi-e rușine.

Drumul este plin de serpentine, are câteva porțiuni cu gropi, dar merită până la ultimul metru. La un moment dat ajungi să mergi cu mașina printre stânci, adică pe aici…

Ieri dimineață, în această zonă erau 20 de grade, iar când am ajuns la Bacău, erau deja 35. Am scăpat totuși de căldura din București pentru o noapte. E o zonă care merită văzută, doar pentru peisajele pe care ți le poate oferi și pentru drumurile care parcă sunt din altă țară.

Această formă de turism s-ar putea numi turismul la ghici, căci nu știi niciodată unde vei ajunge și dacă vei găsi cazare sau nu, deci totul depinde de norochappy

PS: am mai pus câteva poze aici.


Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments

4 thoughts on “Despre Cheile Bicazului

  1. jules

    Lacul Rosu s-a format datorita prabusirii a jumatate de munte la un moment dat. Asa am auzit. Nu mi se pare cine stie ce. Acolo am stat o singura data o noapte, dar nu mi-a placut. Din alte motive. Zona e interesanta si macar o data trebuie mers acolo.
    Cit despre Cheile Bicazului, alea sint foarte interesante.
    Eu am fost de multe ori in zona, asa ca privesc usor diferit, insa e o aventura sa vezi cum autocarul o ia usurel cu botul peste marginea drumului laughing

  2. Papen Post author

    Este o zonă foarte frumoasă happy

  3. Milu

    Da, tocmai ce am fost si eu pe acolo, am facut ceva mai multe poze: http://inromaniasepoate.blogspot.ro/2012/08/cheile-bicazului-la-pas.html

    1. Papen Post author

      Foarte mișto pozele happy

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.