De ce reacționăm greșit?

Urmăresc cu mare interes ce se întâmplă în România, la un moment dat voi reveni acasă, deci vreau să fiu în temă. În ultimele zile am văzut câteva chestii care m-au făcut să mă întreb de ce românii reacționează greșit? La început credeam că reacționăm greșit numai la lucrurile bune, apoi mi-am dat seama că reacționăm greșit la orice.

Și am să vă dau și câteva exemple, dar mai întâi, aș aduce în discuție perioada comunismului. Cei 40 de ani în care Republica Socialistă România a reușit să-i facă pe ai săi cetățeni să nu mai vadă realitatea, ci să fie asupriți sub teama de a nu deranja sistemul. Acum, avem impresia că suntem liberi, că avem libertatea de exprimare, deși de fiecare dată când cineva scoate în evidență un subiect tabu, vorbește practic la pereți. Ați văzut vreodată vreo schimbare în urma protestelor de la Universitate? Aveți impresia că s-au rezolvat problemele cu Roșia Montană sau cu pistele de bicilete de prin oraș? Au fost, au trecut, acum ne vedem de viețile noastre.

Primul exemplu ar fi cel cu țiganca aceea care a găsit un portofel și l-a returnat la poliție. A făcut o faptă bună, iar dacă te uiți din exterior, nu a făcut nimic deosebit. A făcut ceea ce era normal să facă. A apărut peste tot, prin presă, pe la TV, ca și cum ar fi salvat planeta de la un sfârșit iminent și tragic. De ce ne mirăm atât de tare când cineva face un lucru normal?

Femeia de la Cluj care zgâria liniștită mașinile pe stradă și a fost filmată de cineva. Când a fost întrebată de ce face asta, ea a răspuns că are drepturi și că nu poate fi filmată. Inițial am reacționat greșit, punându-mă în locul celor care acum au mașinile zgâriate. Dar de fapt și ei au o parte din vină. Sigur, soluția nu era o cheie pe capotă, nu înțeleg acest demers al doamnei aceleia, însă problema asta este mult mai adâncă decât pare la prima vedere. Ca să nu mai intru eu în detalii, vă recomand discuția de aici.

 

De 1 mai în Vama Veche, se va deschide Sandalandala, iar pentru asta au pornit o campanie în care dacă-ți tatuezi logo-ul campingului, primești cazare pe viață. Am văzut o mulțime de reacții de genul, trebuie să fii bou ca să faci asta, trebuie să fii retardat să-ți tatuezi un logo pe tine pe viață, trebuie să fii nu știu cum să…Dar înainte de a arunca așa cu adjective la întâmplare, nu mai bine ne-am fi întrebat cu ce ne deranjează pe noi dacă cineva își face un tatuaj cu un logo? De ce să ne agităm pe pielea altora, până la urmă nu ne obligă nimeni să facem asta, iar cei care o vor face știu foarte bine la ce să se aștepte. De ce trebuie să comentăm, nu știu.
Dacă cineva are succes în orice domeniu, nu contează că face un covrig sau că vinde mașini, în loc să ne bucurăm că există oameni care au viziune și pot face lucruri la care noi nu ne-am gândit, imediat trebuie să-i dăm cu ceva în cap sau să găsim ce nu a făcut bine. Și asta am văzut-o de foarte multe ori. Oare suntem o nație de hateri?
Dacă arunci gunoiul la coș și nu pe stradă, ni se pare că am făcut un lucru demn de scos în evidență, deși, din nou, este ceva normal. Am văzut de foarte multe ori oameni care aruncă gunoiul pe stradă sau pe geamul mașinii, dar sunt puțini care fac asta. Majoritatea sunt civilizați.
La scris e la fel. Sunt foarte mulți care fac greșeli, mai pun un i unde nu trebuie, mai scapă o virgulă în plus. Și eu fac greșeli, toți facem greșeli, în cazul în care ați uitat, nimeni nu e perfect, deci este normal să greșești. E bine totuși să învățăm din aceste greșeli pentru ca data viitoare să nu le mai facem. Dacă este posibil, dacă nu, înseamnă că nu ai ce să mai corectezi, e prea târziu.
Timpul trece repede, iar noi reacționăm greșit la orice lucru bun sau rău din jurul nostru. Cred că cel mai bine ar fi să ne vedem fiecare de treaba lui, iar atunci când avem ocazia, să-i ajutăm pe cei din jurul nostru, dar nu pentru a primi ceva în schimb, karma va avea grijă să-ți dea ceea ce meriți. La un moment dat îți vei da seama că ai ajuns la o vârstă respectabilă, iar jumătate din viață ți-ai pierdut-o corectându-i pe alții, comentând la ce fac alții, încercând să arăți cât de bun ești tu și câte argumente (pentru că am văzut că e la modă acest cuvânt) poți aduce în favoarea ta, uitând în tot acest timp pe cineva foarte important. Pe tine.


Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.