O premieră în rezervările la restaurante

Când ies în oraș să mănânc ceva mă opresc de regulă în același loc. Merg acolo de foarte mulți ani, înainte se numea Colony acum se numește La Copac. Aproape că mă simt ca acasă acolo. Personalul super de treabă, mâncarea super bună, ba chiar în week-end se gătește la ceaun, prețuri rezonabile.

Acum câteva zile, mai exact vinerea trecută, eram la un cico cu niște prieteni. După ce am râs și-am glumit, a venit vremea să plecăm spre casele noastre. Eu am rămas ultimul și cum vorbisem cu ai mei să ne vedem duminică să mâncăm o ciorbă la prânz, am demarat operațiunea de rezervare.

O masă pentru 6 persoane am cerut, dar cu mențiunea că aș vrea să rezerv, dacă se poate, și 6 porții de ciorbă. Fata și-a notat pe caiet ( mersi Gabi) acest lucru și eu am plecat liniștit acasă că duminică la prânz mănânc o ciorbă caldă.

  

Vine ziua de duminică, ajung acolo, ajung și prietenii mei, toate bune și frumoase. Ultimii au ajuns puțin mai târziu și noi am hotărât să-i așteptăm ca să mâncăm toți împreună.

Au ajuns și ei, a venit fata să ne ia comanda, dar șoc și mai ales groază! Zice nu mai avem ciorbă! Mai să cădem toți sub masă. Era motivul principal pentru care ne strânsesem acolo. Ciorba zic. I-am spus că vorbisem cu colega ei și de ciorbă și că poate verifica în caiet. Așa că după o scurtă verificare, a venit înapoi și a zis scuze, nu știam că ați rezervat ciorbele. Vi le aduc acum.

Și uite așa am rezervat în premieră mondială la un restaurant 6 porții de ciorbă. Rezervare restaurant level 9999. 


O idee pentru producătorii de țigarete electronice

După ce am văzut faza din autobuz mi-a venit o idee care cred că ar prinde printre producătorii de țigarete electronice. Eu personal, nu am înțeles rolul acestor țigarete, adică ori fumezi, ori nu mai fumezi, nu-ți bați joc, dar fiecare alege cum crede că e mai bine pentru el.

Am încercat să mă pun în locul femeii aceleia care a fost agresată și mă gândeam că ar fi fost de mare ajutor ca ea să aibă cumva cum să se apere în fața găștii de pensionari care păreau a fi ieșiți dintr-un videoclip de hiphopări. Băieți de cartier care au prins curaj că sunt mai mulți. Așa că fiți atenți aici la ce m-am gândit… Read more


De ce se mai bate lumea prin autobuze

Ieri toți interneții au vuit de bătaia din autobuz pe care și-a luat-o o femeie care trăgea cu poftă dintr-o țigară electronică. Pensionarii s-au grupat de parcă ar fi fost în al doilea război mondial și au făcut dreptate. Din punctul lor de vedere. Femeia aceea în schimb, s-a legat de violența împotriva femeilor care este un subiect sensibil pentru opinia publică.

Părerile sunt împărțite. Unii spun că ea e de vină, că nu trebuia să fumeze în autobuz, dar în același timp, violența nu este răspunsul, așa că și pensionarii sunt băgați toți în aceeași oală. Generalizările astea ne omoară pe toți. Dacă un țigan fură, toți țiganii sunt hoți, dacă un deținut are un tatuaj, toți tatuații sunt deținuți, dacă un alcoolic omoară pe cineva, toți alcoolicii sunt criminali. E simplu, nu?

Read more


Nu ai nevoie de nimeni ca să fii motivat

Încă sunt sub durerile maratonului de duminică. Mă bucur în schimb că trece destul de repede, estimez încă vreo 2 zile de mers în figuri, apoi mă pot apuca din nou de antrenamente. Nu chiar săptămâna asta, dar sper că săptămâna viitoare voi fi apt de a ieși prin Herăstrău la o alergare. Vin în țară pentru câteva săptămâni și de data asta îmi iau și de alergat la mine.

M-am tot gândit cum de am reușit să termin un maraton. Nu v-am spus că înainte de ziua maratonului, am visat nopți în șir cum va fi. Nu știam la ce să mă aștept, nu cunoșteam ce se va întâmpla după kilometrul 32. Așa că mi-am făcut tot felul de calcule care bineînțeles că nu au avut nicio legătură cu ceea ce am făcut de fapt. Mă leg de alergat, dar la fel de bine aș putea să mă leg de orice altceva. Read more


Cât de tare a durut primul meu maraton

Montauban este un orășel micuț aflat la 50 de kilometri nord de Toulouse. Aici s-a organizat cea de-a opta ediție a maratonului care mai scoate orașul la lumină. Vorbeam cu oamenii la care am fost cazat, într-un git și-mi spuneau că la ei în oraș se întâmplă rar lucruri, așa că maratonul e numai bine venit. Mai vin turiști și Montauban prinde viață pentru câteva zile. Un cuplu de pensionari, vecini cu noi de palier, veniseră acolo pentru același motiv. Ea era doar însoțitoare, în schimb el, la 62 de ani, ar fi vrut să termine maratonul în 4 ore. Aleargă de trei ori pe săptămână și s-a apucat de alergat maratoane când a ieșit la pensie. Face cam unul pe trimestru, însă de data asta era puțin accidentat la șold.

Montauban

Read more