De ce îmi dau share singur?

De când prietenul nostru, al tuturor, inventatorul celui mai mare motor de pierdere a timpului, Mark, a hotărât ca la paginile de facebook să reducă riciul organic, adică să tindă spre zero, tot ceea ce pui pe o pagină, status, poză, îi e prieten numai lui, nu și nouă. Dacă ai 1000 de fani să zicem, ceea ce scrii tu acolo vor vedea probabil vreo 10, hai maxim 20 dacă ai o zi bună.

În tot timpul ăsta, Mark face ceva bănuți de la cei care cred că băgatul de bani în facebook le aduce automat și succesul, măsurat în zilele noastre în like-uri și share-uri. Reducerea asta a riciului s-a făcut în timp, și nu cred că s-a întâmplat vreodată ca ceea ce pui pe o pagină să fie văzut de numărul real al fanilor acelei pagini. Read more


De unde vine adevărata putere

În ultima vreme lucrurile au luat-o razna. Avioane doborâte de teroriști, războaie pe te miri ce motive, o ură care cuprinde planeta, ușor, dar sigur. Dacă ne uităm înapoi în timp, toate războaiele au avut niște motive aberante, pentru ce ai lupta să ocupi un teritoriu sau să elimini o anumită categorie de oameni? De ce ai vrea să omori oameni nevinovați, care devin la sfârșit niște victime colaterale? Nu-mi spuneți că ocuparea unui teritoriu ar duce la creșterea puterii celui care face acest lucru, pentru că ar exista o soluție și pentru asta. S-ar putea dezvolta împreună cu cel pe care vrea să-l cucerească, să se ajute reciproc astfel încât toată lumea să fie mulțumită.

Citeam acum câteva zile undeva că dacă am aduna toți banii pe care-i au primii 100 cei mai bogați oameni din lume, am putea rezolva sărăcia de pe glob de 4 ori la rând. De unde diferențele astea atât de mari, care parcă se adâncesc de la an la an? Sunt de acord că nu putem fi toți milionari, dar am impresia că de la a muri de foame, așa cum încă se întâmplă în zilele noastre prin unele țări din Africa și a merge la muncă zburând cu avionul personal, este o diferență majoră. Read more


Jurnalul unei amintiri – Vara lui 1996

Ce anotimp preferați? O întrebare la care deseori răspunsurile vin însoțite de argumente. Mie-mi place cel mai mult iarna! Pot să merg la ski sau la snowboard, iubesc sporturile de iarnă. Urăsc iarna, e prea frig! Mie-mi place vara, să merg la mare, să stau la plajă, să citesc o carte, să mă relaxez și să mă bronzez. Nu am auzit niciodată pe nimeni spunând ceva despre celelalte două anotimpuri sau foarte rar mai auzi vreun romantic îndrăgostit de primele semne de viață ale florilor din primăvară sau vreun bacovian care iubește toamna care ucide toate frunzele copacilor.

Vara rămâne totuși un anotimp iubit de multă lume. E mai cald aș spune, literalmente. Vara lui 1996 nu ieșea din tipar, nu aducea nimic în plus față de celelalte veri de până atunci. Aveam aceleași obiceiuri, aceiași prieteni, făceam aceleași lucruri care erau deja în rutina oricărui adolescent de la vremea aceea. Mergeam în fiecare vară în excursii la munte, prin Piatra Craiului. Mulți ani la rând acei munți au fost cumva a doua casă pentru mine. Știam toate traseele, cunoșteam aproape toate vârfurile și potecile pietruite, îmi plăceau traseele care erau mai dificile. De fiecare dată, nu știu nici acum dacă era pur și simplu o întâmplare sau lucrurile se aranjau de la sine, eram aceeași gașcă. Read more


Cum sunt prezentați românii la televizor în Franța

Aseară pe M6 era o emisiune care se numește Capital. Am aflat uitându-mă la această emisiune, care este piața de fistic și care este tot traseul pe care-l urmează de la plantatul pomilor și până la ambalatul lor în pungile pe care noi le găsim pe raft în magazine. Apoi am aflat câte ceva despre celebri cârnați uscați, pe care francezii îi adoră, dar și câte ceva despre noul trend în restaurantele din Franța, împrumutat cumva din Spania și anume, restaurantele care oferă în meniul lor Tapas, celebrele gustări delicioase.

După această emisiune a urmat o alta care avea ca principal subiect anchetele pe care le fac jandarmii pe autostrăzi. De data asta se vorbea despre autostrada A8, cea care duce spre Nice. În perioada de vârf a sezonului pe această autostradă trec zilnic până la 200000 de autovehicule. Oameni care fie sunt în trecere, fie merg în vacanță pe coasta de sud a Franței. Read more


Jurnalul unei amintiri

În vara lui 1996 mă urcam în trenul care pleca din Gara de Nord la ora 12 noaptea către Sighișoara. Era pentru prima dată când mergeam la Festivalul de Artă Medievală și nu aveam de unde să știu că va fi călătoria care-mi va rămâne întipărită în minte multă vreme. Împreună cu cei mai buni prieteni ai mei de la vremea aceea, cu care încă mai țin legătura, am plecat spre acel festival neștiind ce ne așteaptă acolo și având un plan bine stabilit de la început. Festivalul era pe plan secund.

Am făcut multe ore cu trenul, am ajuns spre dimineață, pe la ora 5. De atunci totul a început să se transforme în jurul nostru, fiecare dintre noi având câte un alt film. Descoperisem atunci niște pastile, pe care dacă le luai cu puțin alcool, îți dădeau niște halucinații grave de tot. Nu ne-am gândit nicio secundă la ce reacții adverse ar avea sau ce s-ar putea întâmpla rău. Căutam orice modalitate de a ieși din cotidian, așa că astea păreau a fi soluția câștigătoare. Read more